Orașul Șoldăneti este amplasat în partea de Nord-Est a Republicii Moldova.

Coordonatele geografice ale orașului sunt latitudine 47,8135 și longitudine 28.79 estică.

Orașul face parte din Regiunea de Dezvoltare Centru a Republicii Moldova.

Drumul Național/European: Drumul Național Rezina – Bălți R-13

Accesul în oraș este favorizat de 5 drumuri.

Orașul este așezat pe ambele maluri ale rîului Ciorna pe o distanță de 4,5 km și are în medie o lățime de circa 4 km spre sud și 0,5 km spre nord. Pamîntul Șoldăneștenilor face parte din podușil de nord al Moldovei, localitatea fiind trasată de o serie de dealuri cu direcția NV-SE preponderent după cursul rîului Ciorna. Orașul Șoldănești are în vecinătate următoarele localități: în direcția de nord la depărtarea de 3 km se află localitatea Șestaci; la depărtarea de 1 km spre nord-est de află satul Șipca; la distanța de 2 km spre sud orașul se învecinează cu stul Mihuleni și satul Parcani; de asemenea în partea sudică la depărtare de 7 km se află satul Piscărești; în partea de nord-est orașul se mprginește cu satl Olișcani.

Populația orașului constituie 6140 dintre care 2223- bărbați  și 3917 femei.

Șoldănești este un oraș mic cu „iz” arhaic – tradițional zonei, fapt ce constituie un reper de identitate al oralului care-l definește istoric, cultural și economic. Orașul este unic la nivel de regiune în privința conservării patrimoniului cultural vechi și a tradițiilor autohtone de amenajare a Casei  mari, a beciului cu butoaie de vin alb și roșu  creat din sorturi de viță de vie ce trațional este cultivată în zonă. Mai este știut Șoldănești-ul și prin cei mai iscusiți brutari, ce știu a coace cea mai gustoasă pîine în regiune, fapt recunoscut chiar și de vecinii orașului.

Un avantaj deosebit al orașului este chiar așezarea geografică ce o are –loc pitoresc, împrejmuit de păduri seculare. Fapt ce permite afirmația ”oraș cu aer proaspăt”. În apropierea localității Șoldănești se află cel mai bătrîn arbore multiseculat de 700 de ani. Se află în localitatea Cobîlea, la circa 12 km de Șoldănești. Mai este vestit orașul prin prezența resurselor materiale ecologice – calcar și piatră, fapt ce contribuie la păstrarea și dezvoltarea artizanatului.

Cunoscut în regiune drept un centru cultural care găzduiește anual festivaluri, evenimente culturale și expoziții, Șoldănești-ul beneficiază de o atnâmosferă unică de-a lungul anului, exprimată prin spiritul binevoitor și ospitalier al oamenilor. La momentul actual și-a căpătat o a doua viață prin renovarea caitală a localului Casei de Cultură ce a devenit o carte de vizită a orașului prin splendoarea sa, oferind condiții bune de desfășurare a evenimentelor culturale autohtone și naționale.

Șoldănești este una din puținele localități urbane mononaționale, moldovenii constituind peste 92% din populația orașului.

Orașul Șoldănești are o istorie veche – studiile arheologice au constatat prezența așezărilor omenești în epoca paleolitului, eneolitului, fierului. Deosebit de numeroase sunt descoperirile, care aparțin perioadei daco-romane, confirmate în localitatea de 5 monumente.

Cea mai veche atestare despre satul Șoldănești este gsită într-un document din 22 septembrie 1411, prin care Alexandru Voievod dăruiește lui Petru Șoldan, sălașele tătărăști de la Tamărtașăuți pe Șomuz. Ulterior, denumirea localității se schimbă după numele proprietarului: Șoldănești. Astfel, localitatea Șoldănești are la temelia sa o origine antroponimică – numele boieresc Șoldan. Numele de familie Șoldan, Șoldăscu se întîlnesc de și în sec. XIX, fiind unul din cele mai vechi din Moldova. O altă mențiune importantă despre Șoldănești datează din 1610, unde în documentele scrise au fost precizate hotarele satelor megieșe de la nord de rîul Ciorna.

Numărul locuitorilo acestei localități de-a lungul anilor a fost în continuă creștere. Potrivit recensămîntului din 1817 în Șoldăneștiexistau 52 gospodării țărănești. În anul 1835 se face o nouă cartografie asupra populației Basarabiei, potrivit căreia în satul Șoldănești locuiau 304 persoane. În 1904 populația localității număra 520 locuitori; în 1916 – 860 locuitori. Datorită cadrului natural, activitățile umane specifice în Șoldănești erau afâgricultura, silvicultura, creșterea animalelor. Un loca aparte în dezvoltarea localității l-a avut morăritul. Pe rîul Ciorna erau amplasate un șir de mori de apă, pietrele de temelie ale cărora și astăzi se pot vedea pe malul Ciornei.

O diversificare în structura ocupațională și un imbold pentru dezvoltarea ulterioară a localității l-a exercitat deschiderea în 1894 a stației de cale ferată, drept urmare a valorificării sectorului Rîbnița-Bălți. La sfârșitul secolului XIX la stația Șoldănești se afla anual în circulație un volum importatn de mărfuri pentru export, printre care produse cerealiere, vin tutun, lînă. În 1911 a fost dat în folosință oficiul poștal și telegrafic.

Se remarcă faptul că reforma agrară din 1921, de asemenea, a exercitat o influență pozitivă adupra vieții economice a comunei Șoldănești. În afară de cereale, dintre culturile tehnice cultivate în Șoldănești a fost tutunul. În anul 1930 în comună se numărau 7 cultivatori de tutun care constituiau împreună cu alții din localitățile vecine Circumscripția Casei Autonome a Monopolurilor de cultura tutunului Șoldănești, ce se cubordona Direcției generale a Regiei monopolurilor statului.

În 1927 în Șoldănești este deschisă o fabrică  importată de fermentare a tutunului. Per ansamblu, această fabrică și existența căii ferate, au impulsionat în cea mai mare măsură dezvoltarea economică a localității.

De-a lungul anilor Șoldănești, deși a avut în subordonarea sa mai mult sate vecine, făcea parte din componența unităților Orhei sau Rezina. Doar în 1980 localității i s-a conferit statutul de orășel, iar ulterior a devenit centru administrativ raional în componența căruia au intrat o parte din satele din raioanele Rezina și Florești.

Evident, avînd statul de centru administrativ al raionului Șoldănești, infrastructura orașului a fos dezvoltată prin construcția întreprinderilor industriale și de menire socială, printre care poate fi nominalizat spitalul raional cu o capacitate de 400 paturi, școli și grădinițe. În urma reformei din 1999 orașul a pierdut statutul de centru administrativ

Zone de agrement

În raza de intravian a orașului există 2 zone de agrement: un scuar și un parc.

Scuarul cu o suprafața de 0,46 ha este plantat cu copaci și arbuști, bănci, terenuri de joacă pentru copii, panouri informative, trotuar pavat.

Parcul este amplasat într-o zonă istorică a orașului și are peste 150 de ani. Rădăcinile istorice se trag încă din sec. XiX ca fiind parte din a grădinii boierului local. În perioada sovietică aici au fost construite alei, o scenă de vară și o platformă pentru discoteca de vară. La moment, administrația locală organizeazî proiectarea tehnciă a parcului pentru atrageri investiționaleși amenajare ulterioară.

Instituții sociale

Pe terioriul orașului activează două grădinițe de copii ”Mărțișor” și ”Andrieș”, și două licee teoretice ”Ștefan cel Mare” și ”Alexei Mateevici”. Orașul dispune de Școala de Muzică, Școala de Pictură și Centrul De Creație pentru copiii. Deja de multe decenii în oraș activează Biblioteca publică orășănească și Biblioteca pentru copii.